Electromiografia (EMG) – Ce este, când este recomandată și cum te pregătești
Electromiografia este folosită pentru a evalua funcționarea mușchilor și a nervilor, oferind informații despre posibile leziuni sau disfuncții și evidențiază eventuale inflamații, degenerări sau compresii nervoase.
Ce este electromiografia?
Electromiografia (EMG) este o procedură medicală de diagnostic utilizată pentru a evalua sănătatea mușchilor și a nervilor care îi controlează, prin măsurarea activității electrice generate de aceștia. Această tehnică permite medicilor să investigheze funcționarea sistemului neuromuscular și să detecteze anomalii care pot indica diverse afecțiuni ce pot afecta starea de sănătate și calitatea vieții.
Tipuri de electromiografie
Electroneurografie fără ac
EMG fără ac implică studiul conducerii nervoase prin stimularea nervilor cu descărcări electrice de mică intensitate, aplicate prin electrozi de suprafață pe piele. Procedura evaluează viteza de conducere nervoasă, fiind utilizată pentru a investiga funcția nervilor periferici, fără a implica introducerea acelor în mușchi.
Electromiografie cu ac
Electromiografie cu ac funcționează pe baza introducerii unui ac subțire, care conține un electrod microscopic, direct în mușchi pentru a înregistra activitatea electrică a fibrelor musculare. Acest tip de EMG ajută la evaluarea directă a funcției musculare și pentru identificarea eventualelor tulburări neuromusculare.
Electromiografie cu stimulare electrică repetitivă
EMG cu stimulare electrică repetitivă este folosit în principal pentru diagnosticarea afecțiunilor de joncțiune neuromusculară. Această tehnică presupune aplicarea repetitivă de stimuli electrici de intensitate supramaximală pe un nerv, urmărindu-se răspunsul motor al mușchiului studiat prin intermediul electrozilor de suprafață.
Electromiografie pentru analiza tremorului
Electromiografie pentru analiza tremorului este utilizat pentru a cuantifica frecvența și caracteristicile mișcărilor ritmice involuntare și oscilatorii la pacienții cu afecțiuni precum boala Parkinson, oferind informații de bază pentru diagnostic și monitorizare.
Electromiografie cu teste vegetative
Această variantă de EMG este utilizată pentru a evalua funcția sistemului nervos autonom, care controlează procese vitale precum ritmul cardiac și respirația. Este utilă în diagnosticarea afecțiunilor care implică disfuncții ale sistemului nervos autonom, precum și pentru diferențierea între atrofia multisistemică și boala Parkinson.
Când este recomandată electromiografia? Indicațiile procedurii
Electromiografia este recomandată în cazul în care există suspiciuni de tulburări neuromusculare, care pot afecta mușchii, nervii periferici sau joncțiunile dintre nervi și mușchi. Printre principalele indicații pentru realizarea unui EMG se numără:
• Dureri musculare inexplicabile;
• Slăbiciune musculară;
• Amețeală, amorțeală sau furnicături;
• Crize de fasciculații musculare;
• Suspiciuni de boli neuromusculare;
• Leziuni ale nervilor periferici.
De ce ar trebui să-ți faci un EMG?
Electromiografia este o procedură importantă pentru diagnosticarea precisă a unor afecțiuni care altfel ar putea rămâne nedetectate. EMG-ul oferă informații detaliate despre funcționarea mușchilor și nervilor, permițând un diagnostic precis al afecțiunilor neuromusculare. Rezultatele pot ajuta medicul să dezvolte un plan de tratament personalizat, adaptat nevoilor tale specifice.
Pentru pacienții cu afecțiuni cronice, electromiografia poate fi folosită pentru a monitoriza evoluția bolii și eficiența tratamentului și poate ajuta la identificarea complicațiilor care pot apărea în urma unor afecțiuni preexistente, precum diabetul sau traumatismele.
Dacă aveți simptome inexplicabile, un EMG poate oferi claritate și liniște, ajutând la excluderea sau confirmarea unor diagnostice îngrijorătoare.
Ce afecțiuni sunt depistate cu ajutorul electromiografiei?
Electromiografia este utilizată pentru a diagnostica o diferite afecțiuni neuromusculare, printre care:
• Neuropatia periferică;
• Scleroza laterală amiotrofică (ALS);
• Miastenia gravis;
• Sindromul Guillain-Barré;
• Miopatia;
• Sindromul de tunel carpian;
• Radiculopatia.
În ce constă examenul electromiografic (EMG)?
Examenul electromiografic constă în evaluarea activității electrice a mușchilor și nervilor pentru a determina funcționarea acestora. În funcție de modalitatea aleas, EMG-ul poate implica diferite tehnici pentru a stimula nervii și a înregistra răspunsurile musculare, oferind detalii elementare despre sănătatea și integritatea sistemului neuromuscular.
Cât durează electromiografia?
Durata unei electromiografii poate varia în funcție de complexitatea cazului și de numărul de mușchi și nervi evaluați. În general, procedura durează între 30 de minute și o oră. Examenul poate fi mai scurt dacă se investighează o zonă mică sau o problemă specifică, dar poate dura mai mult în cazurile complexe care necesită evaluarea mai multor regiuni ale corpului.
Pregătirea pacientului înainte de electromiografie
Pregătirea pentru electromiografie este simplă, dar implică respectarea câtorva recomandări pentru a asigura acuratețea rezultatelor.
Cu o zi înainte de procedură, este recomandat să evitați aplicarea de creme, loțiuni sau uleiuri pe piele, deoarece acestea pot interfera cu funcționarea electrozilor.
Dacă luați medicamente, inclusiv anticoagulante, este important să informați medicul, deoarece acestea pot influența procedura.
Purtați haine confortabile și ușor de îndepărtat, pentru a facilita accesul la zonele care urmează să fie testate.
În unele cazuri, medicul poate recomanda evitarea consumului de cafea, ceai sau alte băuturi care conțin cofeină înainte de procedură, pentru a preveni influențarea rezultatelor.
Cum decurge electromiografia?
Pacientul va fi așezat confortabil, fie pe o masă de examinare, fie pe un scaun, în funcție de zona testată.
Dacă se efectuează o electromiografie fără ac, medicul va aplica electrozi de suprafață pe pielea de deasupra nervilor care urmează să fie testați. Nervii vor fi stimulați cu impulsuri electrice de mică intensitate, iar răspunsul muscular va fi înregistrat.
Dacă se efectuează o electromiografie cu ac, un ac subțire, care servește și ca electrod, va fi introdus în mușchi. Acest ac va înregistra activitatea electrică a mușchiului atât în repaus, cât și în timpul contracției voluntare.
În cazul diagnosticării unor afecțiuni de joncțiune neuromusculară, medicul va aplica stimuli electrici repetitivi pe un nerv și va înregistra răspunsul motor al mușchiului cu electrozi de suprafață.
După încheierea procedurii, medicul va analiza înregistrările pentru a detecta orice anomalii ale activității electrice musculare sau nervoase, care ar putea indica prezența unei afecțiuni.
Ce simte pacientul în timpul electromiografiei?
În timpul electromiografiei, pacienții pot experimenta un disconfort ușor până la moderat, în funcție de tipul de EMG efectuat.
Dacă se utilizează electrozi de suprafață, senzația resimțită este similară unei înțepături ușoare sau unui mic impuls electric pe piele, ceea ce poate fi perceput ca un scurt disconfort.
În cazul electromiografiei cu ac, senzația poate fi mai puternică, deoarece acul subțire este introdus în mușchi. Acest lucru poate provoca o senzație scurtă și ascuțită la inserție, urmată de un disconfort minor în timpul măsurării activității electrice a mușchilor.
Disconfortul variază în funcție de sensibilitatea fiecărui pacient și de localizarea mușchiului testat. Cu toate acestea, majoritatea pacienților tolerează bine procedura, iar orice disconfort dispare rapid după îndepărtarea acului sau a electrozilor.
Beneficiile pacienților care fac electromiografie
Electromiografia oferă multiple beneficii care ajută la gestionarea afecțiunilor neuromusculare. Câteva dintre principalele avantaje includ:
• Evaluarea paraliziilor de nervi periferici: EMG-ul permite evaluarea funcției nervilor periferici și poate identifica paraliziile cauzate de traume sau alte afecțiuni, ajutând la stabilirea severității și la ghidarea tratamentului;
• Diagnosticul în caz de neuropatii: Neuropatiile pot fi diagnosticate cu precizie prin electromiografie, oferind informații despre tipul și extinderea leziunilor nervoase;
• Evaluarea afecțiunilor musculare: prin EMG sunt furnizate date despre activitatea electrică anormală a mușchilor, care pot indica slăbiciune musculară sau degenerare;
• Stabilirea unor alte diagnostice: EMG-ul ajută la diferențierea dintre afecțiunile musculare și cele nervoase, oferind claritate în stabilirea unui diagnostic precis și evitând tratamentele inutile sau inadecvate.
Riscurile electromiografiei
Deși electromiografia este în general considerată o procedură sigură, există câteva riscuri potențiale, de care pacienții ar trebui să fie conștienți:
• Sângerare: inserția acului în mușchi poate provoca o mică sângerare la locul de puncție, mai ales la pacienții cu tulburări de coagulare sau care iau anticoagulante;
• Edem local: uneori, poate apărea o ușoară umflare (edem) în zona în care a fost introdus acul, dar aceasta dispare de obicei în câteva ore sau zile;
• Hematom local: în cazuri rare, sângerarea poate duce la formarea unui hematom, mai ales dacă acul a fost introdus într-un mușchi mai profund;
• Infecție: deși extrem de rară, există un risc de infecție la locul de inserție al acului. Respectarea strictă a măsurilor de igienă și folosirea echipamentului steril minimizează acest risc;
• Iritarea unui nerv: în cazuri foarte rare, acul poate irita un nerv, provocând durere temporară sau disconfort care, de obicei, se remite în scurt timp.
Contraindicații ale electromiografiei
Există anumite condiții și situații medicale care pot contraindica efectuarea unei electromiografii, pentru a preveni potențialele complicații:
• Pacienții care urmează un tratament cu anticoagulante prezintă un risc crescut de sângerare și formarea de hematoame în timpul procedurii. În aceste cazuri, medicul poate decide să amâne EMG-ul sau să ia măsuri suplimentare de precauție;
• Deși electromiografia în sine nu interferează de obicei cu un pacemaker, stimularea nervilor în timpul procedurii ar putea afecta funcționarea acestuia. Este important ca medicul să fie informat despre prezența unui pacemaker înainte de procedură;
• Dacă pacientul prezintă o infecție la nivelul pielii în zona în care trebuie aplicat un electrod sau introdus un ac, procedura poate fi amânată pentru a evita răspândirea infecției;
• Persoanele care poartă un monitor Holter trebuie să informeze medicul, deoarece stimularea electrică în timpul EMG-ului ar putea interfera cu înregistrările cardiace și cu funcționarea dispozitivului.
Este necesară o recuperare după electromiografie?
Electromiografia este o procedură minim invazivă, iar majoritatea pacienților nu necesită o perioadă de recuperare după ce aceasta a fost efectuată.
După terminarea EMG-ului, pacienții pot resimți un ușor disconfort la nivelul mușchilor testați, mai ales dacă a fost utilizată tehnica cu ac. Această senzație poate include dureri ușoare, sensibilitate sau vânătăi la locurile de inserție ale acelor, dar aceste simptome sunt de obicei de scurtă durată și se rezolvă de la sine în câteva ore până la câteva zile. Pacienții pot reveni la activitățile lor normale imediat după procedură, însă este recomandat să evite exercițiile fizice intense care implică mușchii testați, pentru a permite vindecarea completă a zonei. Dacă disconfortul persistă sau se agravează, este indicat să se consulte medicul.
Interpretarea rezultatelor electromiografiei
Rezultatele electromiografiei sunt analizate de un medic specialist, de obicei un neurolog sau un specialist în medicină fizică și reabilitare. Interpretarea acestora se bazează pe activitatea electrică înregistrată de la mușchii și nervii testați, atât în stare de repaus, cât și în timpul contracției. Rezultatele EMG-ului pot arăta dacă există anomalii în funcționarea mușchilor sau nervilor, cum ar fi impulsuri electrice anormale, absența activității sau activitate continuă necorespunzătoare.
Un EMG normal indică faptul că mușchii și nervii funcționează corect, fără semne de deteriorare. În cazul în care rezultatele sunt anormale, medicul va explica semnificația acestora și ce tratamente sau investigații suplimentare ar putea fi necesare.
Întrebări frecvente despre la EMG
Cât de dureros este un EMG?
Un EMG poate provoca un disconfort ușor, în special dacă se utilizează tehnica cu ac. Înțepăturile sunt scurte și de obicei sunt resimțite ca o durere ușoară, care dispare rapid.
Ce se întâmplă dacă rezultatul EMG este anormal?
Un rezultat anormal la EMG poate indica o problemă la nivelul mușchilor sau nervilor. Medicul va interpreta rezultatele și va recomanda investigații suplimentare sau un plan de tratament adecvat.
EMG poate afecta nervii?
EMG-ul este o procedură sigură și nu afectează nervii. Disconfortul resimțit este temporar și trece de obicei imediat după finalizarea testului.
Câte ace sunt folosite într-un EMG?
EMG-ul cu ac implică utilizarea unui ac extrem de fin, de unică folosință, introdus în mușchii selectați pentru testare. Acul acționează ca un electrod microscopic, captând activitatea electrică a mușchilor pentru a detecta eventualele anomalii.
Ce nu ar trebui să faci înainte de un EMG?
Înainte de un EMG, evită să aplici creme sau loțiuni pe piele în ziua testării, deoarece acestea pot afecta contactul electrozilor. De asemenea, informează medicul despre orice medicamente pe care le iei, deoarece unele pot influența rezultatele procedurii.
Cât de adâncă este înțepătura acului în cazul EMG-ului cu ac?
Înțepătura acului în cazul EMG-ului cu ac este superficială, de obicei câțiva milimetri, suficientă pentru a penetra mușchiul testat. Profunzimea variază în funcție de locația mușchiului examinat și de necesitățile testului.
Surse
https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/emg/about/pac-20393913
https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/4825-emg-electromyography
https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/electromyography-emg
https://www.healthline.com/health/electromyography